Complexul Energetic Oltenia trebuie să renunțe la o parte din capacitățile pe cărbune, însă centralele pe gaze care ar trebui să le înlocuiască sunt încă departe de producția de energie. Dumitru Chisăliță, propunerea PSD pentru Ministerul Energiei în guvernul Luca Niculescu, avertiza încă din august că România a construit structuri administrative pentru investiții strategice, dar nu și centralele promise. Criticile sale vizează direct proiectele de la Turceni și Ișalnița, esențiale pentru viitorul energetic al Olteniei.

Pentru Complexul Energetic Oltenia, tranziția de la cărbune la gaze nu înseamnă doar schimbarea tehnologiei de producție. Înseamnă și un calendar de închidere a unor grupuri energetice, investiții de sute de milioane de euro și necesitatea de a pune în funcțiune noi capacități înainte ca producția existentă să dispară.

Numai că, în timp ce termenele de retragere a grupurilor pe lignit au fost stabilite, proiectele centralelor pe gaze au acumulat întârzieri.

Aceasta este una dintre problemele semnalate de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă și propunerea PSD pentru conducerea Ministerului Energiei. Într-o analiză publicată pe 6 august 2026, înainte de nominalizarea sa, acesta a criticat modul în care statul român a gestionat investițiile menite să înlocuiască producția pe cărbune.

„Am închis prezentul înainte să construim viitorul”, a fost una dintre concluziile sale.

Două centrale de 1.325 MW, promise pentru înlocuirea cărbunelui
Planurile pentru Complexul Energetic Oltenia prevăd realizarea a două centrale pe gaze naturale: una de aproximativ 475 MW la Turceni și alta de 850 MW la Ișalnița.

În total, proiectele ar urma să aducă în sistem 1.325 MW de capacitate instalată. Aceste investiții sunt importante atât pentru restructurarea CE Oltenia, cât și pentru securitatea energetică a României.

La Ișalnița, proiectul este derulat prin societatea CCGT Power Ișalnița, în care Complexul Energetic Oltenia deține 59,9% din acțiuni, iar ALRO are 40,1%. Pentru centrala de la Turceni a fost constituită o societate de proiect împreună cu Tinmar.

În analiza sa, Chisăliță a arătat că aceste companii au dobândit structuri administrative, conduceri și consilii de administrație, însă investițiile pentru care au fost create nu au ajuns să producă energie electrică.

„O secretară nu poate înlocui un grup energetic de 330 MW”, a scris acesta, criticând ideea că existența unei structuri administrative ar putea fi confundată cu realizarea efectivă a unei investiții energetice.

Mesajul său vizează diferența dintre funcționarea societăților de proiect și obiectivul pentru care acestea au fost înființate: construirea unor centrale capabile să înlocuiască o parte din producția pe cărbune.

Licitații întârziate și investiții tot mai scumpe
Potrivit analizei publicate de Chisăliță, proiectele au fost afectate de întârzieri succesive, care au împins calendarul de realizare mult dincolo de termenele avute inițial în vedere.

Pentru centrala de la Ișalnița, autorul a menționat o finanțare de aproximativ 253 de milioane de euro din Fondul pentru Modernizare și o procedură de achiziție anulată în februarie 2026, după ce nu au fost depuse oferte conforme.

În cazul centralei de la Turceni, analiza indica existența unei singure oferte în februarie 2026, pentru un contract estimat la aproximativ 525 de milioane de euro, fără TVA.

Chisăliță a atras atenția că întârzierile nu înseamnă doar pierderea timpului. Creșterea prețurilor echipamentelor, lucrărilor și finanțării poate modifica substanțial costul total al investițiilor și poate îngreuna obținerea banilor necesari pentru finalizarea lor.

În plus, termenele lungi de livrare pentru echipamentele esențiale, precum turbinele, pot împinge și mai departe momentul în care noile centrale vor putea furniza energie în sistem.

Concluzia sa a fost că România a ajuns prea târziu la etapa realizării efective a investițiilor, după ce și-a asumat deja retragerea unor capacități existente.

Ce se întâmplă cu CE Oltenia dacă înlocuitorul întârzie?
Pentru Gorj și Dolj, problema are implicații care depășesc cifrele din documentele de finanțare.

Complexul Energetic Oltenia reprezintă un producător important pentru sistemul energetic național, dar și un angajator major în regiune. Retragerea grupurilor pe cărbune are consecințe asupra organizării companiei, asupra necesarului de personal și asupra activității carierelor miniere și termocentralelor.

Dacă noile capacități nu sunt realizate la timp, România riscă să se confrunte cu un decalaj între producția retrasă și cea care ar trebui să o înlocuiască.

Centralele pe gaze nu pot fi puse în funcțiune printr-o simplă decizie administrativă. Sunt necesare contracte, finanțare, echipamente, lucrări de construcție și probe înainte ca energia să poată fi livrată în rețea.

În analiza sa, Chisăliță a criticat tocmai această diferență de abordare: termene ferme pentru închiderea grupurilor pe cărbune, dar întârzieri repetate în realizarea investițiilor de înlocuire.

„Pentru grupurile pe cărbune a existat obligație. Pentru centralele pe gaze au existat prezentări PowerPoint”, a afirmat acesta.

Viitorul ministru al Energiei va trebui să răspundă propriilor critici
Dumitru Chisăliță a ridicat în analiza din august și problema responsabilității pentru întârzierile acumulate. Cine răspunde pentru procedurile anulate, pentru creșterea costurilor și pentru faptul că societățile de proiect au funcționat fără ca centralele să fie construite?

Întrebările sunt relevante în contextul propunerii sale pentru Ministerul Energiei, instituție care are un rol esențial în coordonarea politicilor energetice și în monitorizarea investițiilor companiilor de stat.

Dacă va prelua portofoliul, Chisăliță va avea de abordat problemele pe care le-a descris deja public: stadiul real al proiectelor, sursele de finanțare, termenele de finalizare și responsabilitatea pentru întârzieri.

Pentru Complexul Energetic Oltenia, miza este concretă. Retragerea capacităților pe lignit trebuie corelată cu dezvoltarea unor noi surse de producție, astfel încât restructurarea companiei să nu lase în urmă un gol de capacitate în sistemul energetic.

Analiza lui Chisăliță din august formulează o critică dură la adresa modului în care au fost gestionate proiectele. Rămâne de văzut dacă, în cazul în care va ajunge la conducerea Ministerului Energiei, acesta va reuși să transforme avertismentele într-un calendar realist de investiții și în măsuri concrete pentru accelerarea centralelor pe gaze.