Ce țară nu are nevoie de energie sigură, constantă și produsă intern?! Pentru România, la acest moment, cărbunele rămâne singura sursă capabilă să garanteze aceste lucruri.

Pe acest fond, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a avut astăzi o nouă rundă de consultări cu sindicatele și conducerea Complexului Energetic Oltenia, în contextul discuțiilor cu Comisia Europeană privind planul de restructurare revizuit.

“Termocentralele trebuie să funcționeze atâta timp cât România are nevoie de ele,” a declarat ministrul, subliniind că toți pașii făcuți pentru prelungirea activității CE Oltenia sunt realizați în dialog permanent cu oamenii care asigură, zi de zi, energia României.

CE Oltenia – un pilon strategic, nu o povară

În ultimii ani, CE Oltenia a fost prea ușor aruncat în zona „resurselor perimate”, fără o analiză realistă a capacităților reale ale sistemului energetic național. În timp ce se vorbea despre hidrogen, eoliene și panouri solare, energia pe cărbune era folosită în continuare în momentele-cheie, atunci când consumul era mare sau importurile nu puteau acoperi cererea.

Realitatea e simplă: În plan principal, fără cărbune, România nu poate asigura continuitatea și securitatea energetică. Dacă privim și din punct de vedere social, fără CE Oltenia, județul Gorj riscă să devină o zonă de criză profundă, cu mii de locuri de muncă pierdute.

În cel de-al nouălea ceas, oficialii de la București cer o tranziție realistă, nu una dictată de iluzii și grafice idealiste. România nu refuză modernizarea, ci cere un calendar adaptat realității din teren, în care oamenii și sistemul energetic să nu fie sacrificați pentru ambiții birocratice.

“Facem toate eforturile pentru a găsi soluții viabile și echilibrate, care să răspundă atât cerințelor Comisiei Europene, cât și nevoilor economice și sociale ale regiunii,” a precizat ministrul Ivan.

În traducere liberă: siguranța energetică a țării și locurile de muncă din Gorj nu sunt negociabile.

Într-o lume în care piața energiei este din ce în ce mai imprevizibilă, unde importurile devin scumpe și instabile, cărbunele rămâne o garanție națională. Închiderea capacităților de producție înainte de a avea alternative funcționale ar fi iresponsabilă.

România are dreptul și obligația să-și apere independența energetică. CE Oltenia trebuie să fie nu o amintire, ci un actor prezent și activ în schema energetică națională.

România nu își permite să renunțe la CE Oltenia. Cărbunele nu este dușmanul tranziției, ci scutul care permite tranziția în siguranță. Orice decizie legată de viitorul energetic al țării trebuie să plece de la un principiu simplu:

Fără energie sigură, nu există economie. Fără locuri de muncă, nu există stabilitate. Iar fără CE Oltenia, se pot pierde ambele.

Este curios ce deznodământ vor avea toate aceste discuții, fenomenul era cunoscut de ani buni, se știa că direcția este una greșită, dar, cu toate acestea, lipsa de reacție și politica impusă de Comisia Europeană a dus sistemul energetic național pe buza prăpastiei.