Ultimul eveniment, cel în care un copil de vârstă fragedă și-a pus capăt zilelor, a uluit întreaga comunitate târgujiană. Și nu numai. 

Acesta și-a găsit sfârșitul în apele Jiului. Desigur, nu e primul caz. Din păcate! 

Postarea tatălui său de acum câteva zile, în care își striga durerea: fiul său dispărut cu câteva zile în urmă, după un conflict cu mama sa, nu avea să anticipeze tragicul moment. 

Comunitatea online “urlă”. Colegi, profesori, prieteni - cu toții, pe lângă durerea simțită și exprimată, trag semnale de alarmă asupra situațiilor conflictuale dintre părinți și copii. 

Să fim oameni, să nu aruncăm mărgăritare la porci doar de dragul conceptelor și să nu evidențiem motivul adolescentului - conflictul cu unul dintre părinți. Lucrurile sunt profunde. În astfel de situații “victima” și “vinovatul” își pot schimba “rolurile” în funcție de viziune și realitatea rămâne - din nefericire - aceeași: o mamă și-a pierdut fiul, iar unui tânăr i s-au frânt mult prea devreme orizonturile. 

Cazul transmite lecții. Și nu puține. Corect! Cazul lui Andrei suportă “varietăți de Andrei”. Situația cu părinții, de asemenea. 

Să acceptăm că traversăm timpurile în care haosul general ne fură prioritățile existenței, să facem diferența intre “a comunica” și “a comunia”, să ne raportăm la “azi” - cu lecțiile lui “ieri” - doar așa îngrijim pe acel “mâine” - pe care ne mâniem. Să acceptăm că atunci când situațiile ne depășesc, e firesc să solicităm un ajutor specializat. Copii sau părinți - ambii își trăiesc pentru prima dată acest rol. 

Să acceptăm, totuși, că adolescenții sunt în deriva impusă de acest haos, că anturajele distrug orice Bine văzut acasă, că mijloacele tehnologice și facilitatea de a fi ușor informat nu este, în cazul adolescentului necopt, un beneficiu. 

În esență, acest caz este produsul realității mizerabile la care “ne este permis” să accedem. Un vinovat abstract, care, așa cum s-a întâmplat aici, nu mai poate oferi “reconstituire”. 

Condoleanțe și putere divină familiei!